| Categoria "Ardeleni" bancurile 21-40 din 48 | ||||||
| - Cît costă litrul de benzină? - 10.000. - Dar o picătură de benzină cît costă? - Păi... cît să coste? O picătură? Nu costă nimic! - Atunci picuraţi-mi şi mie 20 de litri în rezervor! - Ieri a căzut un taxi într-o prăpastie; 8 pasageri au fost salvaţi, pentru ceilalţi 11 nu s-a mai putut face nimic! - Ştiţi de ce nu folosesc indienii degetul acesta? Nimeni nu răspunde la întrebare. - Fiindcă este al meu! - Dar de ce va interesează? Vreţi să le mîncaţi sau să le ţineţi de vorbă? - Bă, da'-s milioane! - Da' chiar, bă, unde-i îngropăm? - Păi bine, mă, acum 150 de ani, stră-stră-bunicul meu măsura temperatura cu fundul. Îşi dădea jos izmenele şi se punea cu c**ul pe pămînt, şi aşa ştia dacă să planteze porumbul sau nu… Vedeţi voi, ce făcea el acum 150 de ani cu c**ul voi faceţi acum cu capul. - Daţi-mi numele şi prenumele. - Ai înnebunit? Şi pe urmă cum mă mai numesc? - Trenul de Cluj de unde pleacă? - Îmi pare rău, dar trenul de Cluj a plecat acum 10 minute! - Daa? D-apoi unde a plecat? - Mă cheamă Radu! - Apăi, no, dacă te cheamă, du-te... - Da, jos i-am măsurat lungimea, acum îi măsor înălţimea. - Baciule, cutia aia are un inel, trage de el şi se deschide, de-aia e făcut. Se uită baciul nostru şi zice: - Inelu' ăla e pentru ăia care nu au brişcă. - Ştiţi de ce nu folosesc indienii degetul acesta? întreabă el arătînd al treilea deget de la mîna dreaptă. Nimeni nu răspunde la întrebare. - Fiindcă este al meu! continuă profesorul. - Bună ziua, Ioane! Se depărtează unul de altul, mergînd în sensuri opuse. - Apăi bună ziua, Văsălie! Se mai depărtează puţin... - Apăi Ioane, un te du'? Se mai depărtează puţin... - Apăi mă duc la oraşu'... Se mai depărtează puţin... - D-apăi ce să faci tu la oraşu', măi Ioane ? Se mai depărtează puţin... - Apăi mă duc să-mi iau muiere ! Se mai depărtează puţin... - Apăi Ioane, ia-ţi muiere faină că altfel o f**i singur! - Unde duci boul ăla? întreabă olteanul. Contrariat, ardeleanul se uită spre animal termîndu-se de rîs, după care ripostează: - Eşti chior, nu vezi că-i capră? - Păi, eu cu capra vorbeam... - Vă rog să ne scuzaţi, dar, în zarva care a fost pe întuneric, s-au schimbat copii şi trebuie să apelăm la înţelegerea şi spritul dv. practic în a identifica copiii cui aparţin. Aşa că, domnule, îi spune ardeleanului, vă rog să poftiţi şi să ne spuneţi care credeţi că e al dv.? Ardeleanul intră şi se uită la copii. - Ăsta-i, spune el, arătînd spre un copil care era negru. - Cum, domnule, chiar ăsta credeţi că e al dv.? De ce nu luaţi pe unul din cei doi albi? - Dar ce? Credeţi că îmi trebuie un moldovean sau un oltean? - Apoi după ce te arunci matale din avion, numeri pînă la zece şi tragi de sfoara asta să se deschidă paraşuta. "No binie" zise ardeleanul nostru şi sări din avion. Instructorul priveşte din avion cum nea' Ghoerghe se duce jos ca pietroiul, fără ca paraşuta să se deschidă. Avionul face stînga'mprejur şi aterizează. Instructorul se aruncă într-un Jeep într-o căutare disperată pe cîmpul plin de căpiţe de fîn. Într-un final, aude un zgomot dintr-o căpiţă. Cînd se apropie de locul cu pricina, îl aude pe nea' Gheorghe murmurînd în căpiţă: - Apoi no mă rog frumos nouă, ... , apoi no mă rog frumos zece, şi nea' Gheorghe trage cu sete de sfoara paraşutei. - Veniţi des pe aici, domnule? - Dar de ce vă interesează? Vreţi să le mîncaţi sau să le ţineţi de vorbă? - Pariez pe cinci mii de lei că se aruncă, spune primul ardelean. - De acord, spune al doilea ardelean. Femeia se aruncă totuşi şi al doilea ardelean scoate portofelul, dar primul ardelean nu vrea să primească banii: - Ştii ce? Eu am văzut şi ştirile de acum două ore. - Şi eu, spuse primul ardelean, dar nu credeam că se va arunca şi a doua oară! | ||||||
|